Imparatul cel lacom si lampa fermecata

A fost odata un imparat putred de bogat dar lacom la culme. Satul de cele avute, el se hotaraste sa construiasca inca un castel, pe langa cel avut deja.

Curand avea sa se plimbe ca un cocos prin doua castele, lucru ce l-a facut fericit pentru cateva zile. Intr-o zi, stand el pe tron si plictisindu-se, afla ca la el in imparatie, un calugar budist, umbla si impartea din intelepciunea sa, acompaniat de o lampa fermecata.

Lampa, iti dadea, de doua ori mai mult decat cereai. La vestile aflate, isi puse garzile sa il cheme pe budist la castel.

De indata ce acesta aparu, imparatul zise:

- Calugare, iti dau in primire celalalt castel pe care il am daca imi dai la schimb lampa ce o ai.

Budistul, umil si modest din fire, replica catre imparat:

- Imparate, nu pot sa iti dau lampa. Ea este mostenire de la bunicii mei, odihneasca-se in pace. Cu ea ma incalzesc, ea imi da de mancare si ma apara de frig.

Atat avu de zis calugarul, si pleca. Turbat de furie imparatul trimite garzile dupa calugar, care il bat mar si ii ia cu forta lampa din maini.

De indata ce se vazu cu lampa in posesie, imparatul ceru imediat sa nu fie deranjat de nimeni, se inchise in camera lui, puse lampa in mijlocul camerei si zise:

- Oh, duh atotputernic al lampii, da-mi o moneda de aur. Iar duhul ii raspunse:

- Imparate luminate, de ce nu vrei doua monezi?

Atunci imparatul ceru zece monezi. Duhul se oferi sa ii dea douazeci. Imparatul ceru alt castel. Duhul ii oferi doua castele.

Imparatul ceru propria planeta. Duhul ii oferi doua planete. Si tot asa pana cand, imparatul muri de foame si de sete.

De aici si morala povestii: "Lacomia, strica omenia"

Sfarsit