Calatorie

A fost odata o furnica, care a vrut cu tot dinadinsul, sa afle, ce este omul. Se scula cu noaptea in cap si se porni la drum.

Tot mergand ea asa, dete peste o cizma, a unui vanator, pe care incepu sa o studieze atent. Grabita sa urce cat mai repede, ea isi aminti de un alt vanator, care strivise alte furnici cu o astfel de cizma.

Dar, isi facu curaj, si isi continua calatoria. In mintea ei, isi spuse:

- S-ar zice că numai pentru ca să facă rau îsi invelesc oamenii picioarele în pielea groasă a încălţămintelor.

Tot urcand, ea ajunse pe pantalonii omului si se baga in buzunarul acestuia, in care gasi doi galbeni. Le cauta trebuinta, insa nu le gasi.

- Oare ce fac oamenii, cu lucrurile pe care nu le folosesc? se intreba mirata furnica. Iesi din primul buzunar, si isi continua calatoria catre celalalt buzunar.

Acolo gasi, buzunarul, imbacsit cu foi de tutun, care o ametise.

-  Iată ce fel de buruieni stiu culege oamenii! îşi zise, dezgustată, furnica.


Se urca, pana dupa gatul vanatorului. Dar ce sa vada. Vanatorul tocmai impuscase o prepelita.

Speriata foc, furnica, dadu fuga spre tolba vanatorului, trecu de ea, inapoi spre pantaloni, cizma, si fuga in iarba.

Isi zise in gand:

- Deci asta este "omul" vasazica.


Sfarsit